Alexandra Ecaterina Balabașciuc,
12 ani, clasa: a VI-a A,
Liceul Tehnologic Vasile Cocea Moldovița,
Profesor îndrumător: Alina Rădeanu
Înainte de a călători în depărtările albastre ale Universului, voi călători spre universul cunoașterii de sine! E important să ne cunoaștem, pentru a putea alege literele potrivite ce vor compune cuvintele a ce vom fi când vom fi mari. În mare parte le-am găsit, asemeni Aliciei, eroina din Alice în Țara din Oglindă, ușor, ușor, dau nume emoțiilor și aspirațiilor mele. Alice ajunge într-o pădure întunecată unde lucrurile nu poartă nume, și mă gândesc că asemeni ei, suntem noi toți când venim pe lume, însă prin învățare și experiențe frumoase, vom dobândi cuvinte, cuvinte ce vor îmbrăca cunoașterea de sine și de lume.
Povestea visului meu începe în copilărie, când îmi petreceam timpul gândindu-mă că pot zbura printre stele și ajunge în cele mai îndepărtate și întunecate zone ale Universului. Motorul ce a generat acest vis a fost o carte! O carte ce mi-a fost dăruită de părinți, este vorba despre Enciclopedia lumii! Pentru mine, această carte a însemnat o nouă lume ce a apărut în fața ochilor mei. Ca orice enciclopedie, aceasta cuprindea mai multe secțiuni, aducând cunoașterea din mai multe domenii în pragul privirii cititorului, căutătorului de cunoaștere! O secțiune era dedicată astronomiei: nebuloase, găuri negre, stele și praf stelar, comete, planete, toate mi se arătau privirii fascinându-mă și dorind să le dezleg tainele. De această dată, mă imaginam a fi asemeni Micului prinț, din cartea cu același nume, scrisă de Antoine de Saint-Exupery, călătorind și descoperind Universul și, totodată, descoperindu-mi universul interior, propriile mele posibilități de a fi și de a mă dezvolta, de a cunoaște lumea și a separa binele de rău.
Revenind la Enciclopedie, trebuie să mărturisesc că aceasta a fost și motorul generării unui taifun de întrebări către părinții mei, legate de Cosmos, în special mamei, care a trebuit să combine pasiunea ei pentru matematică și bucătărit, cu timpul alocat plimbării noastre printre filele acestei cărți, ce aducea crâmpeie din misterele Universului. Astfel, printre mirodeniile din bucătărie, se simțea iz de cunoaștere științifică, eu arătându-i toate curiozitățile și informațiile pe care le aflasem în ziua respectivă.
Zilele s-au transformat în luni iar părinții mei au realizat că sunt cu adevărat interesată de astronomie și au decis să mă înscrie la un curs de specialitate. Prima oră a acestui curs a scris în mintea mea și mai mult dorința de a reuși, iar acest lucru i se datorează, de această dată, unui om, profesorului meu de astronomie, cel care m-a ajutat cel mai mult să înțeleg astronomia. Un om extraordinar, care tot timpul a vorbit cu noi deschis și care m-a făcut să iubesc astronomia și mai mult. Timp de doi ani la rând, am participat la cursuri și tabere unde am cunoscut copii ce aveau aceeași pasiune, mi-am cunoscut mulțimea din care fac parte, matematic vorbind, mulțimea copiilor pasionați de astronomie și, poate cel mai important și palpitant, a fost momentul când am avut ocazia de a privi cerul înstelat printr-un telescop performant. În acest an am participat la prima mea Olimpiadă de astronomie. Această experiență a debutat cu sentimente și emoții de frică, frica de a nu ști, de eșec, însă cu susținerea părinților și a prietenilor mei, care mi-au spus că orice rezultat aș obține, ceea ce contează cel mai mult e că am ales să ies din zona mea de confort, să trec printr-o experiență diferită din care voi învăța ceva nou și folositor, am participat.
Închei printr-un exercițiu de imaginație, ce pornește de la întrebarea: Ce s-ar întâmpla dacă aș deveni astronom? De multe ori am visat la ziua în care mi-aș îndeplini visul. Mi-ar plăcea să am un mic observator pe vârful unui deal înalt, de unde aș putea vedea bolta cerească în toată splendoarea ei. Un loc doar al meu, pentru a mă relaxa și studia potențialele zone de explorat.
Dacă voi deveni astronom, voi călători printre stele și galaxii, într-o navă văzută doar în filmele S.F. Îmi doresc să pot ajuta oamenii de știință în a demonstra teoriile lor și a afla secretele întunericului nesfârșit ce ne înconjoară. Aș vrea să pot vedea frumusețile Universului, să le fotografiez pentru omenirea ce va aștepta cu sufletul la gură întoarcerea mea. În momentul de față, omul a ajuns doar pe Lună și aproape pe Marte, dar eu aș dori să explorez planetele din afara Sistemului nostru Solar și, poate, să găsesc o planetă asemănătoare Pământului, sau chiar o civilizație extraterestră ce așteaptă venirea noastră în lumea lor.
Chiar dacă drumul parcurs de un astronom pe calea devenirii sale, este unul greu și anevoios, pe care nu mulți se încumetă să-l urmeze, eu mă încumet să îl urmez și visez să pot ajunge până la capătul visului meu!