Bumbu Delia-Florina,
Liceul Emil Racoviță, Vaslui
În termeni generali, cultura reprezinta arta, frumosul exprimat în feluri diferite și infinite. Cultura e importantă în viața omului, fiind mijlocul de exprimare interioară, e ceea ce ne aduce la același nivel, aceeași suferință, aceeași fericire.
Arta este pentru toată lumea, doar că nu toată lumea se raportează la viață prin artă, fiind vorba pe de o parte de autolimitare, dar și de lipsă de educație sau chiar interes.
Și astfel am ajuns la mine. Cultura în viața mea este lucrul fără de care știu că nu voi fi decât un bob de nisip de pe plajă. Gauss a calculat o formulă, un grafic astfel numit – Curba lui Gauss – menită să selecteze cei 20% din orice multimer care sunt deosebiți, au o sclipire cum s-ar zice. Gândul însă că pot face parte din cei 80% m-a ambiționat să nu mă las uitării, să nu încui acea parte din mine care își pune întrebări fără răspuns și care are o sete de cunoaștere infinită, să nu o suprim atât de mult încât să nu mai aibă speranță de a ieși la suprafață.
Cu toții însă credem că suntem ființe raționale, credem că gândim suficient, dar asta te face de fapt limitat, autolimitat. Să gândești înseamnă să înveți că adevărul e MEREU la mijloc, că totul e relativ. Că nu există bine absolut și rău absolut sau că o convingere este ceea ce te trage în jos. Să fii un intelectual, cum s-ar zice, înseamnă să trăiești într-o viață în care domină realitatea, crudă și dureroasă, cum e ea. Dacă o negi, aceasta nu dispare și nici pe departe nu devine mai ușoară. Realitatea e acolo, rulează, și mai devreme sau mai târziu te va lovi.
Cu alte cuvinte, cultura e ceea ce te diferențiază într-o lume monotonă, înlanțuită în tipare din care nu se desprinde nimeni din teamă. Asta, însă, e comod, a nu recunoaște realitatea și a nu-ți pune întrebări e ușor, confortabil și nu te condamna la o viață plină de goluri, de știință… de cunoaștere.
Eu mă raportez la cultură ca la un părinte într-o lume fără reper. „Dați-mi un reper și va răstorn lumea”. Să te educi în dogmele artei este greu, dureros, ești mereu în căutare de întrebari, nu de răspunsuri, mereu un gol, niciodată împlinit. „Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină”.
Deci, cultura pentru mine înseamnă o scăpare, pe de o parte, și durere pe de alta. Dar știm că totul este relativ. Îmi construiesc persoana, intelectul, bazându-mă pe ea, în a căuta dincolo de aparențe. Nu este însă un lucru pe care să îl poți nega… există și este calea.