Cristina Șerban,
Clasa a V-a, 12 ani,
Școala Gimnazială Vădeni,
Prof. îndrumător : Budău Dorina
Adesea am fost întrebată de cei din jur ce aș vrea să devin. Mă gândesc de mult timp ce mi s-ar potrivi, ce aș face cu pasiune. Îmi stăruie în minte întâmplările petrecute în cartea “Heidi, fetița munților”, scrisă de Johanna Spyri, dar mai cu seamă sfaturile medicului:
„ – Dragul meu, zise doctorul, micuța de la munte este chiar fantoma care a terorizat toată casa. Este somnambulă și, fără să-și dea seama, a coborât în fiecare noapte, a luat legătura de chei și a descuiat ușa grea. Munții și bunicul îi lipsesc într-atât, încât și-a pierdut pofta de mâncare și a ajuns numai piele și os. Răul de care suferă ea nu poate fi tratat cu medicamente. Copilul are o constituție fragilă. Doar aerul curat al munților îi poate reda sănătatea.”
Consider că un medic nu trebuie doar să prescrie medicamente. Stabilirea unui diagnostic și a unui tratament sunt mult mai complexe. Trebuie să fii un bun cunoscător al ființei umane, să privești pacientul în ansamblu, pentru că suferințele sufletești se pot proiecta în cele fizice. În această profesie, trebuie să fii convingător, altfel pacienții nu vor avea încredere să-ți urmeze sfatul sau tratamentul. Și trebuie să alternezi știința cu simțurile pentru a ajunge la rezultate foarte bune. Mi-ar plăcea să devin doctor, e o meserie apreciată, impune respect, dar e și foarte dificilă. Singurul lucru care mă sperie puțin este gândul că nu aș face față de fiecare dată provocărilor la care este supus un medic și presiunea timpului. Însă, rezistența se dobândește pe parcurs, prin muncă și prin înfruntarea situațiilor care apar. Cu cât avem mai multe experiențe, cu atâta vom putea reacționa mai bine și vom lua deciziile corecte.
Sper să-mi îndeplinesc acest vis și cu sprijinul părinților mei, dar mai ales cu puterea mea de muncă și concentrare. Cred că voi face față situațiilor imprevizibile cu care mă voi întâlni, am destul timp să mă pregătesc și să alin suferințele semenilor mei.