Andrei Feier,
16 ani, Clasa a X-a C,
Liceul Teoretic Sebiş,
Profesor îndrumător: Cristina Raluca Lupşa
Din perspectiva personală, familială și locală, cultura are o indispensabilă și vastă influență asupra vieții și personalității fiecăruia.
Cultura este cea care oferă culoarea, conturul și totodată cea care portretizează limba, tradițiile și puterea unui popor și a unei societăți existente. În primul rând, cadoul fiecărui neam și popor care a trăit, a umblat și a lăsat urma sa pe acest vechi pământ este cultura care, odată cu trecerea timpului, a modelat și a pictat atât înfățișarea, mentalitatea, cât și gândirea omului, ea fiind la baza enigmei fiecărei civilizații.
Una dintre nuanțele culturii este limba, care, în funcție de tonalitate și muzicalitate, influențează pe cei care o vorbesc, de aceea, se știe că limba este ca și poporul care o rostește, iar omul care cunoaște mai multe limbi, este considerat a avea valoarea a câtor oameni le va cunoaște limba, fie englez, german sau român.
O altă ramură a culturii este istoria, un izvor al cunoașterii, trăirii și existenței unui popor, un garant al independenței religioase, culturale și totodată teritoriale, față de alte familii și grupări de neamuri; din această cauză, națiunea care-și uită istoria, este supusă declinului, fragmentării și în final dispariției poporului. Istoria a fost și va fi cea care a unit, a luptat și a menținut pacea într-o societate și o civilizație.
Credința reprezintă împreună cu istoria și cultura, cununa care împodobește, îmbogățește și afirmă un popor între celelalte. Pentru credința cea adevărată și strămoșească, lăsată moștenire din generație în generație, de la țăranii muncitori și clasa de jos, până la poeți, redactori primari și judecători, împreună cu toată clasa birocratică, au luat armele și au luptat cu popoarele care au năvălit peste țară ca să o cotropească și să o transforme în praf și ruine; credința le-a oferit putere și izbândă asupra inamicilor și a celor ce au fost împotriva neamului.
În al doilea rând, din perspectiva personală, familială și locală, cultura are o indispensabilă și vastă influență asupra vieții și personalității fiecăruia. Omul, prin îmbrăcăminte și hainele pe care le poartă, își completează și dezvoltă atitudinea, comportamentul și chiar gândirea, aceasta dovedindu-se încă de la începuturile umanității, știindu-se că ,,omul face haina sau haina îl face pe om”.
Un alt component al dezvoltării vieții sociale și publice este mediul și locul în care conviețuim, acesta fiind un factor decisiv în formarea unui tip și caracter uman. Fiecare ne naștem, trăim și învățăm, preluăm ceea ce părinții și bunicii oferă, ceea ce omul vede la alții; de aceea, ,,omul este rezultatul mediului în care trăiește”, iar cu timpul, caracterul se formează prin suprapunerea și alipirea atât a experienței personale, cât și a personalității celor din jur.
Nu în ultimul rând, gesturile, mimica și expresivitatea fiecărei persoane, este o caracteristică a culturii și a spațiului din care provine, observându-se contractul special al înțelegerii și comunicării dintre oameni.
În concluzie, aș dori să îmi afirm sincera opinie, că, esența și nucleul popoarelor este format din credință, cultură și istoria, iar totodată, națiunile care au supraviețuit și care există și în ziua de astăzi, au apărat aceste trei mari valori cu prețul vieții lor, reușind să se adapteze la orice vremuri care au venit peste ele, iar cele care nu au putut face acest lucru au dispărut în adâncul istoriei, nefiind uitate însă, a se învăța și a se aminti de istoria lor, pentru ca noi, cei de astăzi, să fim mai buni și mai înțelepți decât cei care au fost scriși în paginile trecutului și ale vremurilor apuse.