Daniela Dumitrița Pojoga,
16 ani, clasa a X-a A,
Liceul Tehnologic Vasile Cocea Moldovița,
profesor îndrumător: Rădeanu Alina
Consider că ideal ar fi un profil uman în care credința se împletește cu ițele culturii înalte.
Noi, oamenii, suntem ființe cibernetice. Astfel, avem nevoie să ne ”programăm” creierul, asemeni unui calculator. O programare bună ține de alegerea și respectarea valorilor fundamentale ale omenirii: binele, frumosul și adevărul. De la aceste valori, pornesc și se ramifică următoarele principii: respectul de sine și de ceilalți, demnitatea, onestitatea, autenticitatea, etc.
Am cunoscut oameni simpli, fără multe școli, dar cu o credință în Dumnezeu ce le purifica și îmbrăca spiritul în culorile demnității și moralității. De asemenea, există oameni atei, însă, la fel, cu o bogăție spirituală și moralitate dată de cultura umanistă. Consider că ideal ar fi un profil uman în care credința se împletește cu ițele culturii înalte. Îmi apar, pe făgașele minții, cuvintele Zoei Dumitrescu Bușulenga: ”Umanismul și cultura sunt platforma sigură de pe care se poate realiza orice salt. Cu umanismul și cultura trebuie să începem, întotdeauna, orice construcție”.
Din păcate, în societatea de astăzi, copiii sunt ”crescuți” de televizoare și nu de biblioteci, televizoare ce stimulează prin culori și imagine, mai puțin prin idei, iar violența și dezinformarea abundă. Cuvintele lui Sir Ken Robinson sunt definitorii: „Pe măsură ce copiii cresc, creierele lor sunt personalizate în funcție de utilizările la care sunt supuse sau nu.“ Ca să ne dezvoltăm armonios, trebuie să utilizăm cărțile. Odată citite, ele vor deschide în noi bucuria cunoașterii, dorința de a fi pentru a simți și a ne bucura de frumusețea artei, a naturii, de posibilitățile infinite ale spiritului uman, de a face lumea un loc mai bun, muncind și apărând valorile în care credem.
Plasticitatea creierului este un fenomen fascinant, ține de liberul arbitru, de posibilitatea de a ne încununa viața prin accederea la cultură, găsind astfel sofisticarea finală a simplității, după cum ne spune Leonardo da Vinci.
Închei făcând referire la două cărți din sfera teatrului absurdului, scrise de Eugen Ionescu, este vorba de piesele „Rinocerii” și „Scaunele”. Legând toate aceste ițe, concluzionez prin următoarele cuvinte: cultura ne va feri de uniformizare și consumerism iar noi, ca societate, sau ca tânără generație, chiar dacă suntem oarecum amenințați de superficialitatea societății divertismentului, chiar de “ suntem resturile omenirii, dar cu asemenea resturi se mai face încă o ciorbă pe cinste! “ (Scaunele – E. Ionescu) Cum? Prin apel la cultura înaltă!