Larina Rus Mercea,
16 ani,
Liceul Teoretic Sebiș,
Prof. Leahu Mona
Cultura este un mod prin care oamenii depășesc barbarismul și devin un popor în adevăratul sens al cuvântului.
Astăzi m-am trezit cu chef de joacă, am pus întrebări sufletului și mi-a răspuns cu sensibilitate, am întrebat mintea și mi-a spus cu înțelepciune tot ce am vrut să știu, atunci mi-am dat seama ce ființă minunată e omul… Dacă omul a fost făcut după chipul și asemănarea Creatorului, atunci acesta poate realiza orice. Cred că omul a primit de la Dumnezeu daruri mărețe, dar acestea trebuie cultivate, îngrijite, cultura fiind cea care contribuie la dezvoltarea armonioasă a omului. Am aflat că termenul „cultură” provine din latinescul ,,colere”, care înseamnă „a cultiva”, ,,a avea grijă” și am realizat importanța acesteia. Cultura este motorul umanității, ea face omul să se schimbe, să devină mai bun ca ieri.
Cultura are o mare importanță pentru mine, deoarece înseamnă șansa de a crește atât mintal, cât și sufletește. De exemplu, Marco Tulius Cicero, orator din Roma Antică, a înțeles importanța culturii și a introdus conceptul de ,,cultura animi”, cultura sufletului, o metaforă utilizată pentru a se referi la dezvoltarea unui suflet filozofic, sensibil, reflexiv. Citind, am descoperit faptul că cultura este un mod prin care oamenii depășesc barbarismul și devin un popor în adevăratul sens al cuvântului. Omul are o o serie de trăsături distincte ca sensibilitatea, emoțiile, rațiunea, intelectul și inteligența, care îl diferențiază de celelalte animale. Cultura înseamnă cizelarea ființei umane, din ființa primitivă, omul devine ființa superioară, individul care gândește, simte, transmite idei și stări. Ce grandioasă e creația lui Dumnezeu: OMUL….
Cred cu tărie că omul trebuie să își formeze și să își dezvolte atât cultura sufletului, cât și cea a minții, ambele fiind importante în egală măsură. Omul trebuie să aibă grijă atât de suflet, sădind dragoste, respect, bunătate, sensibilitate, cât și de minte, acumulând cunoștințe, informații, antrenând atenția, logica și creativitatea. În același timp, sănătatea fizică este esențială pentru evoluția umană, după cum spune și proverbul latinesc ,,O minte sănătoasă într-un corp sănătos”. Pentru mine, cultura înseamnă atingerea unui ideal uman în care corpul este frumos și sănătos, mintea ageră și creativă, iar sufletul cald și sensibil. Acest ideal se conturează din primii ani de viață, prin educația dată în cadrul familiei, prin sfaturile părinților, prin bunele exemple date de semeni, prin cuvintele duioase ale mamei de dinainte de culcare, prin povestea de noapte- bună care ne învață despre curaj, bunătate, perseverență și onestitate. Școala pune bazele culturii noastre, profesorii ne transmit cunoștințe, ne formează aptitudini, abilități, ne dezvoltă atitudini, însă drumul nu se încheie în momentul în care sună clopoțelul absolvirii, ci continuă o viață. Toată viața este o școală în care învățăm despre bine și frumos, descoperim adevărul și fericirea, descifrăm taine sau adâncim mistere, ne cufundăm în ranchiună sau invidie, simțim că totul e pierdut, dar ne ridică și pornim din nou la drum mai încrezători.
Eminescu spunea că ,,cultura înseamnă lărgirea minții și a spiritului.” De aceea, dacă îmi întreb sufletul ce este iubirea, îmi răspunde cultura sufletului, sensibilitatea, afectul că este cea mai prețioasă virtute, prilej de încântare și extaz, deși pentru Eminescu era ,,prilej pentru durere/ Căci mii de lacrimii nu-i ajung/ Și tot mai multe cere”. E aceeași întrebare, dar răspunsurile sunt diferite. Discrepanța e dată de cultura fiecărui om, de modul său de a gândi și simți, de experiența sa.
Dacă îmi întreb mintea ce înseamnă gravitație, îmi răspunde cultura minții că este un fenomen natural prin care toate lucrurile cu masă sau energie — incluzând planetele, stelele, galaxiile și chiar lumina — sunt aduse sau gravitează unul către celălalt. Răspunsul e simplu, se adresează logicii, rațiunii. Indiferent de întrebare, cultura găsește un răspuns fie prin rațiune, în mod obiectiv, fie prin sensibilitate, creativitate, în mod subiectiv.
Așadar, cultura reprezintă pentru mine întregul bagaj de cunoștințe, idei, atitudini, abilități, lăsat moștenire de părinții, de bunicii mei, de oamenii cunoscuți, de profesorii și de prietenii pe care i-am întâlnit, de diferitele situații de viață trăite. Cultura reprezintă combinația dintre cunoștințele omului, convingerile și normele sociale pe care le adoptăm și transmitem ulterior viitoarelor generații, totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire. Cultura este o comoară pe care trebuie să o îmbogățesc mereu. Omul trebuie să fie într-o continuă luptă cu sinele, să învețe, să lucreze la stima de sine, la motivație, să se perfecționeze. Învățarea stă la baza culturii, învățăm acasă, învățăm la școală, la serviciu, pe stradă, învățăm toată viață, ne îmbogățim cultura permanent.