Beatrice Grozav,
17 ani, Clasa a XI-a B,
Liceul Teoretic Sebiș,
Profesor: Giura Marius
Cultivarea prin lectură are o importanță semnificativă mai ales datorită noilor informații pe care le putem găsi în cărți.
Din punctul meu de vedere, cititul are o importanță deosebită atât pentru copii, cât și pentru adolescenți și adulți. Indiferent de vârstă, cititul contribuie la dezvoltarea creierului, a capacității creative, îmbunătățește memoria, perfecționează vocabularul și, implicit, comunicarea. Pe lângă toate acestea, este o activitate relaxantă, iar o carte bună îți poate schimba întreaga perspectivă asupra vieții.
De curând am citit „When breath becomes air” (tradus „Cu ultima suflare”) de autorul Paul Kalanithi. O carte deși relativ scurtă (aproximativ 150 de pagini), greu de citit. Spun că e „greu de citit” nu numai ca urmare a cuvintelor complexe utilizate și a termenilor medicali, ci și datorită încărcăturii emoționale pe care o poartă această carte.
Paul Kalanithi a fost un doctor, neurochirurg, mai precis, care la vârsta de 30 de ani a fost diagnosticat cu cancer la coloană. Un diagnostic teribil, înfiorător pentru oricine. Gândindu-se că e posibil să nu mai aibă mult de trăit, hotărăște să-și valorifice cunoștințele în literatură, cunoștințe dobândite la universitatea Stanford, și începe să-și scrie viața. Autorul organizează cartea in două părți: viața sa de dinaintea aflării diagnosticului și viața sa de după.
În prima parte, el scrie despre copilăria sa, despre adolescență, familie, studii, despre prima sa dragoste, Lucy Goddard, cu care se va căsători. Totul părea perfect, Paul era un doctor de succes, avea o soție iubitoare, o familie care-l susținea din toate punctele de vedere și mulți prieteni apropiați. În a doua jumătate a cărții, redactează schimbarea radicală care se petrece în viața lui după aflarea diagnosticului. În urma unei radiografii, acesta depistează o tumoare în curs de extindere. Urmează niște luni chinuitoare, cu tratamente puternice, speranțe spulberate și multe lacrimi.
Tinerii soți iau decizia de a avea un copil cât mai repede întrucât tratamentele lui Paul sunt violente, afectându-i vizibil sănătatea pe zi ce trece. El are bucuria de a-și întâlni fiica, pe Cady Kalanithi, micuța devenind singura sa speranța, raza de soare care-i luminează viața în aceste momente dificile.
Din nefericire, Paul se stinge când micuța avea numai 6 luni. În spitalul în care, în urmă cu 6 luni familia era in culmea fericirii, urându-i bun venit pe această lume micuței Cady, acum c-un etaj mai jos, Paul era deconectat de la aparatele care-l țineau in viață, înconjurat de familia sa.
Autorul nu reușește să termine cartea, dar soția sa o finalizează, scriind câteva cuvinte frumoase, adresate mai ales fiicei lor: „Când cineva moare, oamenii au tendința să spună lucruri grozave despre el. Să știi că toate lucrurile minunate pe care le spun oamenii despre tatăl tău sunt adevărate”.
Pentru mine, cultivarea prin lectură are o importanță semnificativă mai ales datorită noilor informații pe care le putem găsi în cărți. Adolescentă fiind, mai am multe de învățat și îmi place să observ diverse perspective asupra vieții, tocmai din dorința de a o perfecționa pe a mea. „Cu ultima suflare” a fost cartea care m-a marcat și recomand oricui să o citească. Mărturisesc că a fost singura carte la care am plâns, dar mă bucur că am avut ocazia de a o citi. Este genul de carte care te face să reflectezi asupra vieții, să realizezi cât de mici și neînsemnați suntem în fața sorții și că ar trebui să ne bucurăm de fiecare clipă pentru că timpul nostru pe acest Pământ este limitat.
„Cartea lui Paul Kalanithi este o meditație de neuitat despre înfruntarea morții și un grandios elogiu adus vieții”