Maria Ignat,
15 ani, Clasa a IX-a C,
Liceul Teoretic Sebiș,
Profesor îndrumător: Cristina Raluca Lupșa
Cultura ajută la lărgirea minții și a spiritului, ne ridică la statutul de ființe umane, superioare celorlalte viețuitoare.
În opinia mea, cultura este totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire, care se transmit din generație în generație și care rămân moștenire celor ce vin după noi. Nicolae Iorga, marele istoric român, spunea că un om care nu-și cunoaște istoria, tradițiile, obiceiurile este ca un copil ce nu își cunoaște părinții.
În primul rând, nu poți avea propria identitate dacă nu știi de unde ai plecat, dacă nu-ți cunoști rădăcinile, dacă nu știi drumul, dacă nu știi cum ai ajuns aici. Sunt lucruri pe care le înveți în cei șapte ani de acasă. Școala, însă, are o puternică influență, arătându-ne importanța dezvoltării noastre ca om.
Cunoscând cultura propriului popor devii un om mai bun, mai încrezător în puterile tale. Cultura este o parte componentă a societății creând atitudinea de apartenență, unirea și comunicarea între oamenii din acea societate. Cultura cuprinde aspecte de comunicare, atitudine, etichetă, convingeri, valori, obiceiuri, norme, produse alimentare, cât și stilul vestimentar. Cultura ajută la lărgirea minții și a spiritului, ne ridică la statutul de ființe umane, superioare celorlalte viețuitoare.
Cultura o învățăm de obicei de la cei din jurul nostru: bunici, părinți, cadre didactice. Așa aflăm despre tradiții si datini, despre legile nescrise ale comunității. Acestea diferă de la o regiune la alta, de la o localitate la alta. Cultura ne ajută și în diferențierea binelui sau a răului, aceasta jucând un rol important în formarea omului în societate.
UNESCO consideră cultura ca ,,o serie de caracteristici distincte a unei societăți sau grupă socială în termeni spirituali, materiali, intelectuali sau emoționali”. Noi, românii, avem o cultură foarte bogată, care din păcate nu este în totalitate cunoscută de către toată lumea. De la naștere până la moarte, poporul român se conduce după reguli care au fost transmise din generație în generație. Aceste reguli i-au ajutat să dăinuie. Se spune și astăzi – este bine sau nu este bine să faci anumite lucruri – și aceste reguli le întâlnim și astăzi în viața colectivității, cu ele dăinuind comunitatea. Tradițiile sunt modalități comportamentale obișnuite și practicate de multa vreme de un grup, de o comunitate.
În al doilea rând, în zona noastră și astăzi se păstrează obiceiuri și tradiții legate de viața și munca pământului. Avem obiceiuri legate de sărbătorile religioase (Paștele, Crăciunul, Rusaliile) sau de muncile câmpului. Mergem la Florii după sălcii pe care le punem acasă în jurul icoanelor, în straturile din gradină, le învârtim în jurul mijlocului să fim sănătoși tot anul; se mai aprind focuri de priveghere din Joia Mare până în noaptea Învierii; încă vopsim ouăle așa cum le vopsea străbunica, în coajă de ceapă, cu sfeclă roșie; încă se mai poartă cu mândrie și cu fală costumele populare la biserică, la serbările școlare; învățăm jocurile populare, cântăm cântece învățate de la bunici și oameni în vârstă.
Mergem la Crăciun cu colinda, cântând colinzi vechi de secole, stropim cu apă sfințită la Boboteaza casa, grajdul și ograda pentru a ne feri de rele.
Mai păstrăm obiceiuri legate de evenimentele majore din viața omului. Când se boteza copilul, la întoarecere, nașa spunea mamei: ,,Am luat un păgân(păgână)/Ți-am adus un creștin(creștină)”. Păstram și obiceiuri legate de nuntă – scoaterea miresei mici și a celei bătrâne – spre deliciul nuntașilor, înainte de a scoate mireasa adevărată. La înmormântare se pune mac în sicriu ca cel plecat să numere boabele de mac și să nu vină înapoi. În mâinile decedatului se pune bănuțul de vamă/ortul. Descântarea de deochi cu cărbunele aprins pentru copii mici, dar și pentru adulți e o practică des întâlnită în comunitatea noastră. Toate acestea au fost transmise pe cale orală din generație în generație din cele mai vechi timpuri până la noi. De exemplu Jocul măștilor din Maramureș, jucat la sărbătorile de iarnă, are origini dacice.
În concluzie, am dăinuit tuturor vânturilor grele care au trecut peste țara și poporul nostru datorită faptului că am păstrat cu sfințenie aceste lucruri. Ne-am apărat cultura și identitatea poporului. Personal, mă fascinează aceste lucruri și cred că, atât timp cât le vom păstra, vom rezista ca popor. De aceea caut să respect, să păstrez și să dau mai departe ceea ce am primit.