Sari la conținut

Maria Bursucanu, Visez să devin…

Maria Bursucanu,
clasa a VII-a,
Colegiul Național ,,Cuza Vodă” – Huși,
profesor coordonator Avram Carmen Any

De mică am fost la dansuri. Prima dată la dansuri moderne, apoi dansuri populare, pe care le practic de șapte ani jumătate. Fiecare spectacol era unic. Uneori eram privită de zeci de oameni, alteori doar de părinții mei și de colegi, dar toate aveau ceva în comun, anume sentimentul ce mă copleșea încă de când vedeam scena. Când pășeam acolo simțeam că plutesc și știam că totul depinde de mine și că trebuie să dau doar ce e mai bun. Poate că aceste lucruri le simțeam din cauza persoanelor care indiferent câte erau mă priveau și se așteptau să vadă ceva cât mai spectaculos, sau datorită scenei ce poate era magică, dar mereu, când începea muzica totul se evapora și rămâneam cu un sentiment de încredere în sine ce mă ajuta să nu mă încurc niciodată.

Aceste spectacole din copilărie m-au ajutat să mă acomodez cu lumea care mă privește și mă face să am mereu o stare de liniște când trebuie să vorbesc în public, iar acum ori de câte ori am un spectacol singurul sentiment pe care îl simt este fericirea.

Obișnuința cu scena și cu mulți spectatori dar și ușurința de a vorbi în public mă fac să cred că meseria de actor ar fi una foarte potrivită pentru mine. Un alt motiv care îmi întărește părerea ar mai fi și imaginația bogată care m-ar ajuta să mă pun cât mai bine în pielea personajului.

Sunt conștientă că pentru orice meserie trebuie să lucrez din greu, mai ales pentru actorie, dar dacă chiar îmi doresc să fiu un actor bun pe marile scene de teatru, sau în filme …. sunt convinsă că dorința și munca mă vor ajuta să am o meserie pe care să o practic cu plăcere.