Crăsneanu Melisa Rahela,
Clasa a 7-a,
Colegiul Național Cuza Vodă- Huși,
Profesor coordonator: Avram Carmen Any
Un vis este începutul tuturor lucrurilor. Înainte de a deveni cineva sau de a face ceva, visezi. Cineva vrea să devină bucătar și să deschidă un restaurant, cineva vrea să vindece oameni și să deschidă un spital, cineva vrea să învețe copii și altcineva vrea să scrie cărți. Vrei să fii, vrei să faci, visezi. De multe ori visăm și sperăm ca acele vise să devină realitate.
Dar, când magia este pe cale să se întâmple, te lovești puternic de un zid. Un zid al neputinței și al criticilor, al îndoielii și sensibilității. Zidul construit de cei care nu cred în vise. Deși acești oameni par puternici și hotărâți, în adâncul inimii lor sunt sensibili. Odată visau și ei la viitor. Sperau și își doreau și chiar credeau. Până când au fost împiedicați de îndoială și de neîncredere. Au ajuns să sape în nesiguranță până când au reușit să îngroape orice vis. Au urmat o cale a tristeții și au învățat cum să se prefacă fericiți. Au crezut că e corect și normal și că tot ce credeau că poate fii realitate este doar copilărie.
Eu cred în vise. Ba chiar îi încurajez și pe ceilalți să facă la fel. Încrederea este cheia care deschide ușa succesului. Ce înseamnă succesul pentru mine? Înseamnă să fiu fericită și împlinită, să fiu mândră de ceea ce fac și trăiesc. Înseamnă un vis împlinit, înseamnă să mă simt bine în pielea mea și să îi ajut pe ceilalți să se simtă la fel.
Visez să devin psiholog, visez să devin mamă, soție și bunică, visez să devin o inspirație pentru tinerii visători, un exemplu al visului devenit realitate.