Petruța –Maria Sauciuc,
11 ani, CLASA: a V-a A,
Liceul Tehnologic „Vasile Cocea” Moldovița,
PROFESOR ÎNDRUMĂTOR: Mariana Balan
Cred că toți copiii visează, de mici, la o meserie pe care să o practice atunci când vor crește mari și vor deveni adulți. În această compunere vă voi împărtăși care este visul meu cel mare, ce îmi doresc să fiu.
Visul meu cel mare este să devin veterinar. De mică, m-am jucat cu animalele în curtea părinților mei și m-am împrietenit cu ele. Le dădeam mâncare și apă, le mângâiam, ba chiar le puneam nume. Când mergeam la plimbare și Piki, cățelul meu mă urmărea, mă gândeam că sunt Lizuca, iar el Patrocle din „Dumbrava minunată” de Mihail Sadoveanu, iar când încălecam pe Mișu, îmi închipuiam că sunt o zână din povești. Eu sunt o persoană care vede lumea în mod diferit, o persoană bună și sensibilă, care încearcă să facă bine din tot sufletul. De multe ori am văzut multe animale bolnave și neajutorate, a căror suferință m-a mișcat profund. Îmi pare tare rău pentru ele și mi-aș dori să le pot ajuta, să le pot salva.
Știu că, dacă vrei să devii veterinar, trebuie să înveți foarte bine. Dacă aș fi veterinar, aș îngriji cu dragoste animalele bolnave sau rănite și m-aș implica foarte mult în salvarea animalelor neajutorate, deoarece ele nu au nicio vină că au ajuns așa.
Nu mă voi opri până nu îmi voi îndeplini visul. Chiar dacă acum nu prea înțeleg cum e să fii veterinar, sunt sigură că voi înțelege. Îmi doresc ca lumea să mă considere și să mă țină minte drept o persoană bună, care a ajutat multe animale, nu una căreia nici nu i-a păsat de soarta lor.
Muncește pentru visul tău! Transformă-ți visul în realitate!