Sari la conținut

Dumitrița Puiu, Cultura – ingredient de bază

Puiu Dumitrița,
16 ani, clasa a X-a A,
Liceul Tehnologic Vasile Cocea Moldovița,
profesor îndrumător: Alina Rădeanu

Nu demult am terminat de citit cartea Și soarele e o stea, scrisă de Nicola Yoon. Mi-a plăcut totul la această carte, dar mai presus de toate, prologul. Îl voi reda integral aici deoarece consider că explică într-o manieră jucăușă dar plină de adevăr și înțelepciune, importanța culturii în viața omului.

„Carl Sagan a spus că dacă vrem să facem plăcintă cu mere de la zero, trebuie mai întâi să inventăm universul. Când spune «de la zero», el vrea să spună de la nimic. Vrea să spună dintr-un moment dinainte ca lumea să fi existat. Dacă vrei să faci o plăcintă cu mere din nimic preexistent, trebuie să începi cu Big Bang-ul și expansiunea universului, cu neutronii, ionii, atomii, găurile negre, sorii, lunile, mareele oceanice, Calea Lactee, Pământul, evoluția, dinozaurii, extincțiile, ornitorincii, Homo erectus, omul de Cro-Magnon, etc. Trebuie să începi de la început. Trebuie să inventezi focul. Ai nevoie de apă, de sol fertil și de semințe. Ai nevoie de vaci și de oameni care să le mulgă și de alți oameni care să bată laptele până se face unt. Ai nevoie de făină, de trestie de zahăr și de meri. Ai nevoie de chimie și de biologie. Pentru o plăcintă cu mere cu adevărat bună ai nevoie de arte. Pentru o plăcintă cu mere care să dăinuiască generații în șir ai nevoie de tiparniță, de Revoluția Industrială și poate chiar de un poem.

Ca să faci un lucru simplu cum este plăcinta cu mere, trebuie să creezi întreaga lume. “

Tot așa, ca să ne creăm lumea noastră interioară, ce ne va aduce bucuria autocunoașterii și ne va ajuta să înțelegem societatea în care trăim, avem nevoie de ingredientele culturii înalte. Ca să ajungem la cunoașterea de sine, apelăm la cunoașterea umanității, începem de la Big Bang și expansiunea universului, de la tot ce s-a întâmplat în mica și marea noastră lume, toate invențiile, tipurile de gândire și filozofie, năzuințele și credințele oamenilor, ca mai apoi să învățăm să fim noi, să fim oameni compleți, cu valori și principii sănătoase de viață.

Închei amintindu-mi cuvintele lui Gabriel Liiceanu, care spunea că omenirea, de la începuturi și până în prezent, e ca un creier imens. Astfel, noi, părți tinere ale acestui organism gigant, trebuie să cunoaștem pentru ca mai apoi să ne gătim propria plăcintă cu mere, care este viața!