Sonia Trisciuc,
12 ani, clasa a VI-a A,
Liceul Tehnologic Vasile Cocea Moldovița,
profesor îndrumător: Alina Rădeanu
La orele de biologie, am învățat că fiecare organism este alcătuit după un model, deci toate au o arhitectură a lor. Modelul celulei de tip procariot, cel mai simplu model din lumea vie, modelul celulei de tip eucariot, cu multitudinea de modele adiacente, corespunzătoare regnurilor, grupelor de organisme. Modelele continuă și se găsesc peste tot în lume: modele arhitecturale, artistice, literare, etc.
Casele au și ele arhitectura lor, sunt folosite diverse modele: baroc, gotic. Noi, oamenii, ne formăm și o arhitectură a sufletului, ce își va pune amprenta în felul de a arăta al caselor noastre.
Ce m-a făcut să visez la această meserie? Verișorul meu, care este student la Facultatea de Arhitectură și, bineînțeles, o carte! Este vorba despre cartea Marea lume mică, scrisă de Alexandra Mihailciuc, cu ilustrații de Alexandra Culescu. Voi reda un mic fragment din această carte, care m-a impresionat foarte mult: „O casă este un prieten drag, de aceea nu vrei să i se întâmple nimic rău și o privești cu ochi cercetător să îi prevezi problemele sau să o ajuți când are nevoie – dacă pereții încep să i se strice, să se crape sau să absoarbă apă; să știi să o repari, să nu-i ciobești chipul, să nu-i schimbi culoarea ochilor și altele asemenea. Casa e ca și cum sufletul tău ar prinde formă în piatră, de aceea, în afară de felul în care o putem folosi sau cât de confortabilă este, ar trebui să vorbească dintr-o privire și despre tine. De asta oamenii trebuie să aibă curaj și să se descopere pe ei înșiși înainte să-și construiască o casă. “
Voi deveni arhitect, pentru a construi case frumoase, case eco, în armonie cu mediul înconjurător și cu oamenii ce le vor locui.