Alexandra Cocerhan,
11 ani, clasa a V-a A,
Liceul Tehnologic „Vasile Cocea” Moldovița,
Prof. îndrumător: Mariana Balan
Încă de mică am fost fascinată de tot ce ține de mintea omului și am fost curioasă și dornică să aflu lucruri noi. Practic, visul meu este să devin polițistă, mai exact detectiv, însă mă atrage foarte mult și psihologia. Ce cred că au aceste două cariere în comun ar fi faptul că în ambele trebuie să încerci să înțelegi mintea umană. Dacă aș fi detectiv, aș încerca să aflu ce gânduri se ascund în mintea unui criminal, ce anume l-a determinat să acționeze. Dacă aș fi psiholog (logic, ar trebui să merg la facultatea de psihologie!), mi-ar plăcea să ascult oamenii și să le întind o mână de ajutor, dându-le sfaturi și fiindu-le aproape în încercarea de a depăși momentele dificile.
De ce vreau să fiu polițistă? De când eram mică mi-a plăcut să mă joc de-a spioana, să găsesc indicii și să le pun cap la cap, să rezolv cazuri. Niciodată însă nu m-am gândit că o pasiune poate deveni o carieră. Îmi plac mult cărțile și filmele polițiste, personajul meu preferat fiind Sherlock Holmes. Sunt fascinată de întâmplările pline de supans, de neprevăzut, îmi place misterul și ador pur și simplu rezolvările spectaculoase ale unor situații dificile, aparent fără ieșire. Aceste rezolvări pun în evidență și mai mult calitățile deosebite ale unui polițist bun: inteligența, intuiția, spiritul practic, inițiativa, acțiunea. După părerea mea, polițistul seamănă cu un erou din basme, luptând mereu împotriva forțelor răului și învingându-le. Știu că filmele sunt doar filme, însă sunt lucruri care se regăsesc în viața reală.
Știu că acest job poate fi periculos, că pot fi rănită, însă eu zic că merită încercarea. Și, în plus, pot vedea cum gândește un infractor, pot observa și analiza un alt mod de gândire, pot încerca să îl dezvălui singură, ceea ce pentru mine este entuziasmant. Totuși, mi-ar fi teamă ca nu cumva un caz să mă fi atins prea mult și să nu îmi mai aud propria voce.
Nu în ultimul rând, aș vrea să devin pshiholog, deoarece ador să ascult problemele altor oameni și să le dau sfaturi. Să-i ajut! Am o prietenă care are multe probleme în familia ei și se confruntă cu tot felul de situații mai deosebite. Eu o ascult cu mare atenție, o ajut să se calmeze, îi dau și sfaturi și o asigur de tot sprijinul meu. Este atât de important să știi că ai pe cineva aproape! Însă, așa cum mă cunosc eu pe mine, este posibil să mă îngrop în sentimentele altora și să nu fie așa de bine să fii psiholog pe cât credeam și asta mă sperie.
Nu știu cum va fi viitorul meu, dacă o să am o carieră frumoasă, un job decent sau, poate, o să am chiar cariera visurilor mele, dar știu că, orice s-ar întâmpla, nu mă voi opri din a încerca și din a visa.